1. Se amplaseaza receptoarele pe planurile de arhitectura.
Receptoare de iluminat: pentru fiecare încapere se indica destinatia acesteia, tipul si numarul corpurilor de iluminat si puterea lampilor ce le echipeaza, faza la care se face racordarea si nivelul mediu al iluminarii impuse. Se va urmari evitarea efectului stroboscopic, efectul de orbire, dar si sectorizarea iluminatului în functie de procesele tehnologice.
Receptoare de forta: se va indica pozitia utilajelor, ale tablourilor de distributie, precum si traseele circuitelor si coloanelor de alimentare. În cazul conductoarelor, cablurilor sau barelor se vor preciza tipul, sectiunea si modul de pozare.
2. Se alege schema generala de distributie pentru instalatiile de iluminat si forta.
Tipuri de scheme electrice:
– scheme functionale (redau grafic principiul de functionare a instalatiei electrice);
– scheme de circuite (prezinta prin semne conventionale toate circuitele unei instalatii electrice astfel încât sa se înteleaga functionarea instalatiei);
– scheme echivalente (utilizate pentru calculul unui circuit sau a unui element de circuit);
– scheme de conexiuni exterioare, interioare sau la borne (utile pentru executia sau verificarea conexiunilor dintr-o instalatie electrica).
3. Se alege pozitia tablourilor de distributie secundare. Acestea se vor amplasa în centrul de greutate al sarcinilor electrice si în locuri usor accesibile. Tablourile secundare de distributie de forta se dispun în apropierea receptoarelor pe care le deservesc, astfel ca lungimea circuitelor de alimentare sa nu depaseasca 50m pentru tensiunea de faza de 220V.
4. Se alege pozitia tablourilor principale si generale.
Acestea vor fi amplasate în încaperi special amenjate, încalzite (+ 15C), cu ventilatie naturala si uscate. În cazul consumatorilor mici, tablourile pot fi amplasate în firide interioare cu usi metalice. Se repartizeaza receptoarele pe circuite si se echilibreaza încarcarea.
5. Se alege tipul de instalatie. În cazul peretilor de zidarie se alege o instalatie în tuburi de protectie din PVC ignifug, îngropata sau aparenta. La peretii din beton sau din panouri prefabricate netencuiti, din cladiri civile, instalatia electrica se pozeaza în tuburi sau goluri la turnare. În cazul instalatiilor electrice din construciile industriale cu pereti netencuiti se executa trasee separate în tuburi de protectie sau cabluri armate.
6. Se stabilesc traseele instalatiilor electrice. În aceasta faza se va tine cont si de celelalte instalatii de apa, de încalzire, de canalizare, de gaze, respectându-se distantele recomandate fata de acestea. Traseele instalatiilor electrice, precum si punctele de evitare a stâlpilor si de strapungere a elementelor de rezistenta se indica de asemenea pe planuri.
7. Se calculeaza elementele instalatiei de lumina si forta.
– se determina curentul de calcul (de cerere) în functie de numarul si tipul receptoarelor;
– se determina curentii de pornire (sau de vârf), în functie de metoda de pornire; tot în aceasta faza se dimensioneaza si se aleg echipamentele de protectie la scurtcircuit si la suprasarcina;
– se dimensioneaza sectiunea conductoarelor sau cablurilor tinând cont de încalzirea prin efect termic si de curentul maxim admisibil.
8. Se verifica sectiunea conductoarelor si cablurilor.
Categorii de verificari ce trebuie facute:
– din punct de vedere mecanic (se compara sectiunea dimensionata la încalzire cu valoarea minima admisa din punct de vedere constructiv);
– la pierderea de tensiune (se face pe traseul cel mai lung si mai încarcat, începând de la tabloul general si pâna la receptorul cel mai îndepartat);
– la pornire (se face comparând densitatea de curent la pornire cu valorile maxime admisibile, respectiv 20 A/ mm2 pentru Aluminiu si 35 A/mm2 pentru Cupru);
– la stabilitatea dinamica la scurtcircuit (aceasta ultima verificare se face numai pentru instalatiile realizate în bare). De asemenea, se verifica corecta corelare a tuturor elementelor compenente ale instalatiei.
9. Se aleg aparatele de comutatie si masura. Aceasta etapa consta în alegerea curentului nominal, tinând cont de faptul ca aparatele de comutatie trebuie sa suporte un timp îndelungat curentul de calcul al liniei si sa prezinte stabilitate termica si dinamica la curentii de scurtcircuit (altfel spus, curentul de rupere trebuie sa fie mai mare decât curentul de scurtcircuit).
10. Documentatia însoteste instalatia pe toata durata existentei acesteia, începând cu faza de conceptie, oferind informatii atât cu privire la echipamentele componente cât si la montajul, punerea în functiune, exploatarea si întretinerea acesteia. Întrucât documentatia urmeaza sa fie consultata si de alte persoane, nu numai de catre proiectantul acesteia, documentatia trebuie sa prezinte cât mai complet instalatia, sa aiba o forma cât mai unitara posibil, sa foloseasca un limbaj general acceptat (terminologie, reguli de întocmire si prezentare a documentelor), agreat de catre proiectanti, producatori si utilizator.